you could be my hero

          Pai, A VENIT VARA!. Ma rog, pentru majoritatea, pentru mine vine dupa 27. Dar, caldura insuportabila? Avem. Soare cat cuprinde? Avem. Chef de distractie? Avem. Vara asta vreau sa fie diferita. Vreau sa fie o vara doar cu persoanele la care tin si doar cu distractie, daca se poate! Sa fie cu "my daily Apple Mojito", ca deh... an apple a day keeps the dr away right? ;)), cu micile dependente si cu MARILE dependente. [Ooups!]

words have failed me before.

Nu am cuvinte sa descriu filmul asta. Da, sunt o romantica incurabila, se stie asta, foarte clar. Dar filmul asta inradacineaza ideea de dragoste adevarata, de suflet pereche.

Cred cu tot sufletul in dragostea adevarata. Cred ca e pe bune. Si mai cred ca tot ceea ce se spune despre sufletul pereche, cum ca nu sta langa tine, ca doar te schimba...cred ca e o mare minciuna. Ca sa citez, "dragostea adevarata nu are termen de expirare"...si chiar nu are, pentru ca, atunci cande e cu..."adevarat" adevarata, presupune depasirea oricarui obstacol, presupune certuri si presupune cretinatati acceptate de ambele parti. Invatam ceva din ea? Cu siguranta. Ne schimba? Cu siguranta! Doare? Cu siguranta ... NU! Daca doare nu mai e dragoste...Haideti fratilor sa invatam sa iubim sentimentul , nu obiectul. Am invatat sa atasam sentimente persoanelor, am invatat sa suferim cand persoanele pleaca. Iubirea nu e suferinta, si nici macar tristete. Se presupune ca din iubire lasam persoana sa plece daca nu e fericita. Ei bine, asa e! Si putine sunt persoanele care stiu sa faca asta...si nu, nu sunt una dintre ele. Poate pentru ca toate filmele sunt stereotipizate in asa hal, incat avem impresia ca trebuie sa fie final fericit, basmele mereu se termina cu bine, iar dragostea creeaza impresia ca mereu trebuie sa fie in doi. NU! Ar fi bine sa invatam sa nu mai tragem cu dintii de ceea ce e imposibil, sa invatam sa luptam atunci cand consideram ca merita si sa stim cand sa ne oprim...

even more.

ma gandeam cum in ziua de azi nimeni nu mai tine cont de nimic. nu mai tinem cont de pareri, de alte persoane. nu mai tinem cont nici de noi in mare parte a timpului...facem compromisuri pe care mereu am spus ca nu le-am face, ne calcam orgoliul in picioare, si toate pentru ce?! pentru ce facem toate astea?! pentru ca altii sa ne vada cu ochi buni. ei bine, si eu faceam la fel. pana acum...toata ziua am tras de mine sa scriu post-ul asta. m-am gandit ca e, poate, pueril, sau poate idiot. dar chiar si asa, mi-am luat inima in dinti si am scris.

Nici macar nu mai stiu ce sa cred. acum, la atata timp trecut, parca poza inca imi vorbeste. parca inca poate sa ma ia in brate si sa imi spuna ca ma iubeste.parca vrea sa ramana acolo, indiferent de ce s-ar intampla, ca si cum ar astepta ceva. am incercat sa o arunc, dar, fie ca mi-a adus-o cineva inapoi, spunandu-mi sa nu arunc amintirile, fie ca am luat-o singura inapoi, de frica pierderii lor, ea e acum cu mine. o poza. o nenorocita de poza care pentru mine inseamna totul. si totusi, camera inca face alte poze. indecente, intr-adevar, dar poze care raman. pana acum le-am strans pe toate in inima. da, am pus pozele in inima, pentru ca stiu ca inima mea nu e la mine, si asa sunt sigura ca nu o sa le vad prea curand. de fapt, daca stau sa ma gandesc, inima mea nu e la mine de ceva timp... mi-ai luat camera! camera cea mai de pret, lucrul pe care il iubeam mai mult. doar pentru ca pozele tale au fost editate, editate in asa hal incat le-ai crezut si tu reale.nici pana acum nu stiu ce a fost editat si ce nu... stiu insa sigur ca tu crezi ca in timp ce tu imi faceai poze, mai imi facea si altul, si NU!, nu e asa. nu e nici macar pe jumate adevarat. vroiam sa lupt, sa lupt pentru pozele alea, sa lupt, si sa lupt cu tine. de ce ?! de ce ai facut asta?! de ce nu mai puteam lupta, de ce ?! as fi renuntat la tot pentru o singura poza, o singura poza eterna, care acum, dupa luni, si ani, ar fi fost langa noi. am zis noi...ce frumos, acest cuvant nenorocit. pacat ca tu nu ai stiut ce-nseamna noi. nu ai stiut ce-nseamna noi. dai ai stiut ca are trei litere...si ai dat-o pe a treia unei alte persoane... "noi"...ce n-as da sa mai fiu pentru tine din nou a treia persoana, pentru ca, nu de mult, eram prima. in curand, in curand imi voi lua camera inapoi, cu toate pozele. te voi lasa doar cu suportul, sa roada cum roade la mine, in carne vie.

ce naiba?!

ce a fost asta, nu stiu. serios, chiar nu stiu, nu-mi pot imagina. stiu doar ca vreau mai mult. mult mai mult. cate o picatura din otrava, o moarte lenta, dar sigura. e parca prea bine, si totusi parca va ramane asa...si nu vreau sa ramana asa. vreau sa fie mult mai bine..mult.

photographs.

http://www.youtube.com/watch?v=nhBorPm6JjQ

stiu, nu am mai scris de mult..de foarte mult timp. nu e nimic nou. acelasi banal tumultos din care zilnic incerc sa ies, in ultimul timp chiar imi reuseste.si ce , nu? pai uite, eu ma simt bine asa. cred. probabil. nu. nu ma simt bine deloc. dar totusi ma simt "eu". deci e bine. cred. mai e umpic si va ramane doar o imagine pentru aici, o imagine simpla, constanta si draga. de aceea am un album foto... pentru imagini, si niciodata o camera pentru prezent. pentru ca nimeni nu stia sa se lase surprins, sau sa merite sa ramana in memorie...

Dar ce am eu, ce am eu deosebit? Nu ma intreba. Nu ai nimic deosebit, nimic care sa-mi poata fi explicit. Totusi - iata misterul vietii- nu reusesc sa ma gandesc la altceva.

Nimeni nu vrea sa-si dezorganizeze lumea. De aceea, multi oameni izbutesc sa controleze amenintarea asta si sunt capabili sa mentina in picioare o casa sau o constructie care era deja putreda.

again.

http://www.youtube.com/results?search_query=happy+hour+cheryl+cole&aq=0

Cuvinte risipite in vant. Dar eu trebuia sa le aud. Am adormit fara sa stiu exact cand. Am visat nu o imprejurare sau pe cineva, am visat un parfum care inunda totul!

Spusese"locul nostru". Nu asta intentionase.

Totul imi spune ca sunt gata sa iau o hotarare gresita, dar greselile sunt un mod de a actiona. Ce vrea lumea de la mine? Sa nu-mi asum niciun risc? Sa ma-ntorc de unde am venit , fara curajul de a zice "da" vietii?

Am mai gresit o data cand aveam unsprezece ani si un baiat m`a rugat sa`i imprumut un creion; de atunci am inteles ca, in imprejurimile cand nu exista un al doilea prilej, e mai bine sa accepti darurile pe care ti le ofera lumea. Evident ca e riscant, dar sa fie un risc mai mare decat un accident de autobuz caruia i`au trebuit 48 de ore ca sa ma aduca pana aici? Daca e sa fiu credincioasa fata de cineva sau ceva , in primul rand trebuie sa`mi fiu fidela mie insami. Daca e sa caut dragostea adevarata, mai intai trebuie sa ma satur de iubirile mediocre pe care le`am intalnit. Putina mea experienta de viata m`a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie- si asta e valabil de la bunurile materiale pana la bunurile spirituale. Cine a mai pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat( ceea ce mi s`a intamplat de atatea ori) invata pana la urma ca nimic nu`i apartine.

Si daca nimic nu`mi apartine, nu trebuie nici sa`mi pierd timpul batandu`mi capul cu lucruri care nu sunt ale mele; mai bine e sa traiesc ca si cum astazi ar fi prima ( sau ultima zi din viata mea).

Lies in march.

Chestiile astea m`au acaparat ma jur.:|
Plm.. geeeeeen..frate hai sa uitam astea bine?! rmmbr, mereu vine inapoi:) si subtil:)..asa cum stiu eu mai bine:x