Nu am cuvinte sa descriu filmul asta. Da, sunt o romantica incurabila, se stie asta, foarte clar. Dar filmul asta inradacineaza ideea de dragoste adevarata, de suflet pereche.
Cred cu tot sufletul in dragostea adevarata. Cred ca e pe bune. Si mai cred ca tot ceea ce se spune despre sufletul pereche, cum ca nu sta langa tine, ca doar te schimba...cred ca e o mare minciuna. Ca sa citez, "dragostea adevarata nu are termen de expirare"...si chiar nu are, pentru ca, atunci cande e cu..."adevarat" adevarata, presupune depasirea oricarui obstacol, presupune certuri si presupune cretinatati acceptate de ambele parti. Invatam ceva din ea? Cu siguranta. Ne schimba? Cu siguranta! Doare? Cu siguranta ... NU! Daca doare nu mai e dragoste...Haideti fratilor sa invatam sa iubim sentimentul , nu obiectul. Am invatat sa atasam sentimente persoanelor, am invatat sa suferim cand persoanele pleaca. Iubirea nu e suferinta, si nici macar tristete. Se presupune ca din iubire lasam persoana sa plece daca nu e fericita. Ei bine, asa e! Si putine sunt persoanele care stiu sa faca asta...si nu, nu sunt una dintre ele. Poate pentru ca toate filmele sunt stereotipizate in asa hal, incat avem impresia ca trebuie sa fie final fericit, basmele mereu se termina cu bine, iar dragostea creeaza impresia ca mereu trebuie sa fie in doi. NU! Ar fi bine sa invatam sa nu mai tragem cu dintii de ceea ce e imposibil, sa invatam sa luptam atunci cand consideram ca merita si sa stim cand sa ne oprim...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu