salata.

Salata de sentimente; chiar asa: azi fericita, maine vreau sa dau "forward"zilei.

Prima oara cand se intampla asta, si chiar nu nu regret, dar e ciudat. Ciudat de bine, ciudat de placut,ciudat int'un fel ametitor de ciudat, toate motivele pentru care ceva poate fii ciudat doar pentru ca e.

Si acum nu mai pot pune stop.Acel apus de soare , nu vreau sa dispara asa de usor... nu vreau sa mai stau pe ace mereu si alte dinastea. Dar cum, cum poate apusul, atat de frumos si pur, sa devieze in ceva atat de salbatic, dorit, neintrerupt si... firesc?!De ce atat de firesc.. de ce totul pare asa de simplu acum, acum... Daca apusul s'ar pune in locul nostru sigur nu ar mai fii a doua zi... Nu ar mai fi pentru ca nu stie toate sentimentele.. nu stie sa planga si sa rada, sa iubeasca asa cum o facem, sau cum sustinem cu totii. De fapt ce e aia? Nimic..

Nimic din ce stiam ca e nu mai e la fel. Mi'as dori sa pot sa ma intorc si ii spun "buna" trecutului tuturor si apoi sa plec cu degetul din mijloc al mainilor ridicat in aer... atat. Si sa merg mai departe...